Din lumea interioara adunate

YIN

 

„Doamne , Cela ce vii in taina intre oameni , ai mila de noi , ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric.Patimile au pus tina pe ochii mintii, uitarea s-a intarit in noi ca un zid , impietrind in noi inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina , asa risipind in desert zilele noastre , umbriti si dosaditi pana la pamant”- parintele Arsenie Boca

-Ieri a fost Echinoctiul de toamna , momentul din an in care Ziua si Noaptea ,Lumina si Intunericul sunt egale , sunt in echilibru si ne invita si pe noi , oamenii ,sa cream un echilibru interior , sa punem in balanta dorintele sufletului cu realizarile noastre exterioare. Pana la urma totul se reduce la armonizarea planului material si al celui spiritual , deoarece exista tentatia multora de a se ancora exclusiv in viata materiala ,neglijand Spiritul , asa cum pentru altii primordiala este Viata Spiritului , uitand de viata materiala.

-Toti suntem egali in fata lui Dumnezeu ,fiinte spirituale care au o experienta pamanteana si doar de noi depinde ca experienta sa reprezinte evolutia, sau dimpotriva nedesavarsirea noastra. Din egali , frumosi ,luminosi si iubitori precum chipul Creatorului , noi oamenii ne percepem hidosi , calai, ne separam unii de alții în tabere, niveluri, clase sociale , religii, sexe, in functie de durerile si ranile emotionale pe care le purtam in noi , multe ancestrale.Alegem sa fim in continuare neputinciosi , “ umbriti si dosanditi pana la pamant “ sau vindecam uitarea a ceea ce suntem de fapt ? Vindecam ranile , durerea care au impietrit inimile noastre si ne eliberam din inchisoarea mintii egotice ? Sau alimentam in continuare durerea ,suparandu-ne pe tot ce ne iese in cale ,judecand , neacceptand ,cautand explicatii cum numai mintea o poate face ? Iubim , iertam , cautam compasiunea sau rasucim cutitul in ranile existente ,le bandajam si mergem mai departe cu speranta ca le vor vindeca altii? Este o iluzie. Fara munca interioara tu cu tine , nimeni altcineva nu poate stii ce sentimente iti apasa pe rani si iti soptesc ca esti nedemn de iubire ,dar demn de singurătate si respingere.Realitatea este ca venim aici ,de fiecare data, pentru a vindeca ranile si durerile acumulate in atatea vieti si a redeveni fiinte spirituale.

-Vindecand relatia cu noi , vindecam si relatia cu ceilalti si putem atrage acea relatie implinitoare, autentica de individualitate si uniune in acelasi timp , al carei liant este iubirea.In prezent, majoritatea relatiilor sunt de co-dependenta ,gen calau-victima,pentru ca ranile nevindecate ne împiedica comunicarea cu ceilalţi, blocandu-ne în tipare şi comportamente relaţionale disfuncţionale. In aceasta situatie este esential sa aloci timp pentru regasirea de sine , pentru reintregirea sufletului , sa inveti sa fii in intimitate singur/singura ,sa vindeci ce este de vindecat si abia apoi sa-ti asumi responsabilitatea unei relatii implinitoare.Fundamentul unei relaţii reuşite este comunicarea autentica ,deschisa , chiar daca la prima vedere poate reprezenta o vulnerabilitate . Este necesar să nu mai presupunem că cealalta persoană ne ştie nevoile şi dorinţele. De asemenea, este necesar să invatam să spunem „nu” oricui nu este dispus să ne accepte vulnerabilitatea şi imperfecţiunea , sa stabilim propriile granite , dar si ale partenerului nostru.Pentru ca cine nu accepta sa fii autentic,inseamna ca nu te merita si nu te iubeste.

-Cei care considera ca raiul si iadul sunt realitati ulterioare disparitiei nostre fizice nu sunt constienti de faptul ca in fiecare moment aleg ca viata lor sa fie un iad sau un rai.Aici pe pamant se realizeaza departajarea ,iar cei care nu depun eforturi ca fiecare zi sa fie un prilej de desavarsire , de evolutie spirituala , atunci sa nu se astepte ca atunci cand vor parasi Planul Fizic ,vor fi acceptati in Imparatia Cerurilor. Cei mai incercati sunt aceia care trec printr-un proces de trezire spirituala ,mai ales in vremurile tulburi pe care le traversam ,deoarece haosul si suferinta preponderente constiintei de masa reprezinta, pentru acestia , un teren propice recaderii pe o cale emotionala fragila, caracteristica frecventei vibratiei negative. Ca fiinte umane avem responsabilitatea de a alimenta o vibratie a iubirii , bucuriei , recunostintei, deoarece orice alta emotie negativa nu face decat sa imputerniceasca agonia colectiva.

Liliana

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s